E o poezie tot ce spune Liviu Andrei Dobre despre planetă. La propriu.
Unul dintre voluntarii ASAP spune în cuvinte câte resurse ne oferă natura, fără să ceară prea multe la schimb și, mai ales, despre cât de puțin îi dăm noi, oamenii, înapoi.
E un strigăt la luptă împotriva celui mai mare dușman, plasticul. E despre cum doar împreună o ducem la capăt și ieșim învingători.
Lăsăm aici poezia ”Gaia”, pe care o găsești de fiecare dată când ai nevoie de motivație și dorință de schimbare:
Încă țin la tine dar nu-ți fac declarații,
Aleg să difer, să-ți arăt că nu-s ca alții
Și la ce-mi dai, rămân recunoscător
Încă mă ții, deși știu că nu-i ușor...
Ai comori interioare și flori otrăvitoare,
Prepari toate sursele de mâncare
Nu înțeleg cum de mai ai atâta răbdare,
Și ești așa dulce, cu oxigen din ocean și sare-n mare
Mă susții să creez, îmi ești la picioare
Și nu te aud când plângi că te doare
Că lumea-i nesăbuită, te îmbracă aiurea
Cică am evoluat și asta chiar e culmea.
Ai pătura îmbibată de prea mult plastic
Dar tot încerci să mă acoperi când mă complic
Cum să-ți întorc spatele, când mă salvezi?
Chiar dacă uneori cu ignoranță te tratez...
Dacă vrei să ni te alături și să facem o schimbare, dă cu semnătura în petiția ASAP!
