Înapoi
Contul meu Petiție Program Soluții Știri

Puțin mai mult despre microplastic

de Cosmin Mîndru, documentarist ASAP

Am tot dezbătut subiectul microplasticelor, însă Cosmin și-a dorit să-l transpună în scris, pe înțelesul tuturor.  

 

După un research riguros, îți spune tot ce trebuie să știi despre microplastic:  

 

”Probabil mulți dintre voi ați mai auzit de termenul de microplastic. Potrivit unei analize cuprinzătoare a European Union's Scientific Advice Mechanism în 2019, microplasticele sunt acum prezente peste tot în mediu. Deși nu există încă dovezi ale riscului ecologic pe scară largă cauzat de poluarea microplastică, nu trebuie să neglijăm faptul că microplasticul este tot plastic, iar plasticul nu este unul dintre prietenii noștri.  

Microplasticele sunt minuscule particule de plastic (mai puțin de 5 mm lungime, mai exact) care rezultă atât din dezvoltarea produselor comerciale, cât și din descompunerea materialelor plastice mai mari. Ca poluant, microplasticele pot fi dăunătoare mediului și sănătății animalelor.

 

Acum hai să dezvoltăm puțin subiectul. Există două categorii de microplastic: primar și secundar.

 

Microplasticele primare sunt particule minuscule concepute pentru uz comercial, cum ar fi produsele cosmetice, dar și microfibrele aruncate din îmbrăcăminte/materiale textile, cum ar fi plasele de pescuit.  

Microplasticele secundare sunt particule care rezultă din descompunerea de plastic mai mari. Gândiți-vă la o sticlă de apă îmbuteliată pe care o plimbați cu voi prin tot orașul într-o zi cu soare. Din cauza expunerii la factori de mediu, în principal radiațiile solare și valurile oceanului, apar microplasticele (acesta este unul dintre motivele pentru care echipa ASAP recomandă folosirea recipientelor sustenabile, cum ar fi sticle din sticlă sau termosuri).

Materialele plastice de unică folosință  

Sau articole din plastic întrebuințate în a fi utilizate o singură dată, iar apoi aruncate (cum ar fi paiele, farfuriile, tacâmurile din plastic) sunt sursa primară de materiale plastice secundare din mediu. Cea mai mare parte a poluării microplastice provine din textile, anvelope și praf de oraș, care reprezintă peste 80% din toată poluarea microplastică din mediu. Existența microplasticelor în mediu este adesea stabilită prin studii acvatice. Acestea includ prelevarea de probe de plancton, analiza sedimentelor nisipoase și noroioase, observarea consumului de vertebrate și nevertebrate și evaluarea interacțiunilor chimice cu poluanții. Prin astfel de metode, s-a demonstrat că există mai multe surse de poluare cu microplastice în mediu.

Potrivit unui raport al IUCN din 2017, microplasticele ar putea contribui cu până la 30% din Vortexul de gunoi din Pacific. În multe țări dezvoltate, reprezintă o sursă mai mare de poluare a plasticului marin decât bucățile mai mari de deșeuri marine.

Problema cu microplasticele este că - la fel ca articolele din plastic de orice dimensiune - se descompun extrem de greu. Cum e prea bine știut, procesul de descompunere poate dura chiar și sute de ani. Oricum, între timp, microplasticele pot face ravagii în jurul nostru.  

Chiar dacă sunt microparticule de plastic, nu sunt atât de inofensive pe cât par. Din cauza degradării foarte lente, microplasticele au o mare probabilitate de ingestie, încorporare și acumulare în corpurile și țesuturile multor organisme, inclusiv ale omului. Ciclul și mișcarea microplasticelor în mediul înconjurător nu sunt pe deplin cunoscute, dar, în prezent, sunt în curs cercetări pentru a investiga fenomenul.

 

Nanoplasticele  

 

Au dimensiuni mai mici de 1 μm/100 nm. Speculațiile asupra nanoplasticelor din mediul înconjurător variază, de la faptul că este un produs secundar temporar în timpul fragmentării microplasticelor, până la o amenințare invizibilă pentru mediu. Prezența nanoplasticelor în zona subtropicală a Atlanticului de Nord a fost confirmată ("Nanoplastic in the North Atlantic Subtropical Gyre" - Environmental Science & Technology).

Nanoplasticele  

Sunt considerate a fi un risc pentru sănătatea mediului și a omului. Datorită dimensiunilor mici, nanoplasticele pot traversa membranele celulare și pot afecta funcționarea celulelor. Totodată, nanoplasticele sunt lipofile (se dizolvă în grăsimi, uleiuri, lipide), iar experimentele arată că nanoplasticele din polietilenă (materialul plastic cel mai răspândit) pot fi încorporate în nucleul hidrofob (respingător de apă) al straturilor lipidice. Se arată, de asemenea, că nanoplasticele traversează membrana epitelială a peștilor care se acumulează în diferite organe, inclusiv în vezica biliară, pancreas și creier. Se știe puțin despre efectele negative ale nanoplasticelor asupra organismelor, inclusiv asupra oamenilor și asupra sănătății.  

Microplasticele au fost găsite în organismele marine, de la plancton, la balene, în fructele de mare din comerț și chiar în apa potabilă. În mod alarmant, instalațiile de tratare a apei nu pot elimina toate reziduurile de microplastice. Pentru a complica și mai mult lucrurile, microplasticele din ocean se pot lega de alte substanțe chimice nocive înainte de a fi ingerate de organismele marine.  

În cazul oamenilor, microplasticele pot apărea în organism prin alimente (din cauza ambalajelor și a peștilor/fructelor de mare), din cauza aerului și a apei potabile. Peștele este o sursă semnificativă de proteine ​​pentru oameni, reprezentând 6,1% din totalul proteinelor consumate la nivel global în 2007. Microplasticele ingerate de pești și crustacee pot fi ulterior consumate de oameni. Mulți cercetători suplimentari au demonstrat că aceste fibre de microplastic au devenit chimic asociate cu metale, bifenili policlorurați (poluanți organici persistenți) și alți contaminanți toxici în timp ce se aflau în apă.

Principala preocupare a sănătății umane în ceea ce privește microplasticele este mai îndreptată către diferitele substanțe chimice toxice și cancerigene utilizate pentru fabricarea acestor materiale plastice și a ceea ce transportă. Cu toate acestea, o persoană obișnuită este expusă la microplastice prin diferitele tipuri de alimente incluse într-o dietă normală. Raportul „Human Consumption of Microplastics” menționează că o persoană obișnuită mănâncă cel puțin 50.000 de particule de microplastic pe an și respiră cam la fel. Un studiu din 2021 a estimat că, în medie, oamenii ar putea ingera 0,1–5 g de microplastice pe săptămână. Not nice, guys.

Oamenii de știință nu sunt încă siguri dacă microplasticele consumate sunt dăunătoare sănătății umane sau animale - și, dacă da, ce pericole specifice ar putea prezenta. Chiar și așa, multe țări iau măsuri pentru a reduce microplasticele din mediu. O rezoluție a ONU din 2017 a discutat despre microplastice și despre necesitatea unor reglementări pentru a reduce acest pericol.

Înlocuirea articolelor din plastic prezente pe piață cu substituenți eco-friendly (cum ar fi cele prezentate pe pagina de Instagram a echipei ASAP) este un lucru pe care oricare dintre noi îl putem face. Cum am spus și mai sus, microplasticele sunt tot mase plastice. Aici intervine responsabilitatea noastră de a avea grijă atât de noi, cât și de mediul în care trăim. “Let's make the living better.”

 

SEMNEAZĂ

Fă primul pas și semnează PETIȚIA ASAP!  

 

SURSE:

Știri similare