Înapoi
Contul meu Petiție Evenimente Soluții Știri

Viața secretă a gunoierilor

banală și invizibilă, dar esențială

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă cu gunoiul pe care îl arunci? Sau cum își duc viața oamenii care vin să-l adune?

Deseori trecută cu vederea, activitatea pe care gunoierii o desfășoară zilnic pentru a menține un oraș curat este de cele mai multe ori stigmatizată, privită ca fiind “munca de jos”, în timp ce efortul polițiștilor sau al pompierilor este apreciat, idealizat chiar. Nu auzi pe nimeni spunând vreodată că își dorește să devină gunoier. Și cu toate astea, munca lor face posibilă funcționarea unui oraș întreg, e unul din rulmenții care pun în mișcare rotițele societății actuale.

Antropologul Robin Nagle a stat alături de gunoierii din New York ani de zile să le câștige încrederea pentru a putea intra în lumea lor, pentru a studia ceea ce majoritatea dintre noi ignoră și plătesc chiar bani buni pentru a ignora.

Nu doar că i-a analizat, ci a mers cu ei în ture, s-a antrenat și a dat examenele necesare pentru a lucra în salubritate. Totul pentru a putea descoperi și a înțelege dinăuntru viața secretă a gunoierilor. Rodul muncii ei se regăsește în această carte, însă unul din editorii de la “The Atlantic” i-a pus niște întrebări pentru a-i înțelege mai bine experiența.

 

Cum te-ai decis să scrii cartea? Este un subiect interesant, dar neobișnuit.

R: S-au făcut studii despre polițiști, pompieri, ofițeri de corecție și multe alte culturi ale diferitelor locuri de muncă, însă pur și simplu asta a fost trecută cu vederea.

Culmea e că grămezile de gunoi sunt o sursă foarte importantă de informație despre societățile din trecut, sunt chiar miezul unei bune bucăți de arheologie.

 

Ai mers totuși mult mai departe ca un antropolog pentru a afla lucruri despre comunitate: ai ajuns să lucrezi cu ei. Ce ai observat?

Unul din motivele pentru care lucrul în salubritate este mai dificil este că nu poți amâna munca, nu poți lucra de acasă, nu poți lăsa pe mâine. Da, vei face și mâine treabă, dar o vei face și astăzi. Și ziua de după azi. Și tot așa. Este foarte diferit să lucrezi într-un mediu cu ore setate, unde obiectivele trebuie neapărat îndeplinite la timp. Știam asta de dinainte să intru în pâine, dar e complet diferit să o experimentezi.

 

Pe lângă faptul că este foarte solicitantă, munca în salubritate este și foarte periculoasă. De ce?

Gândește-te la ce lucruri aruncă oamenii la gunoi, lucruri de care am scăpa în mod normal cât mai repede posibil: cioburi, lemne cu cuie ieșite, diferite substanțe chimice. Ținute în siguranță și în cantități mici nu au vreun efect major, însă atunci când se revarsă din gunoi și intră în contact cu gunoierii, le pot face rău.

 

Ai menționat că suntem conștienți de pericolele prin care trec polițiștii și pompierii, însă atunci când vine vorba de gunoieri, trecem cu vederea. Ți-ai dat seama de ce?

Cred că are legătură cu natura muncii: este banală, comună. Și nu o zic într-un fel rău, nu critic, însă atunci când un lucru se desfășoară zilnic, începe să facă parte din normal, nu mai este privit ca ceva extraordinar.

Budiștii spun că munca casnică este o muncă “invizibilă”, o observi doar atunci când nu este făcută. Și cu gunoiul se întâmplă la fel: îl observi doar atunci când se adună și te deranjează, însă odată ce este colectat și totul revine la normal devine invizibil.  

 

În carte menționezi o paradă dedicată gunoierilor care a avut loc în 1896 în New York la care au participat mii de oameni. Ce a fost diferit atunci?

Parada a avut loc la 16 luni după ce un tip pe nume George Waring a devenit administrator al Departamentului de Curățate a Străzilor, predecesorul actualului Departament de Salubritate. Pe vremea aia, New York-ul era plin de gunoaie. Era considerat prea mare, prea complex și prea aglomerat ca să fie curățat cum trebuie. Am văzut poze din 1895, iar acum pare imposibil de imaginat cam cât de nasoală era situația, însă oamenii mergeau prin gunoaie. Pentru a descrie fenomenul, în carte am spus că erau “îngropați până la glezne” și credeți-mă că nu era o exagerare. Gândiți-vă că oamenii țineau vara geamurile doar închise, altfel ar fi stat într-un miros insuportabil. Când a venit acest George Waring, a regândit de la zero întreaga abordare, transformând orașul într-unul care nu pute, prin care te poți plimba și în care se vede pavajul, totul pentru prima dată în memoria colectivă. Cred și eu că a existat un omagiu adus oamenilor care au făcut ca asta să fie posibil.

 

Ce ar trebui să se întâmple ca locuitorii orașelor să recunoască meritele gunoierilor?

Din păcate, cel mai ușor ar fi ca ei să nu-și mai facă treaba pentru ca efortul să le fie recunoscut.  Atunci oamenii vor sesiza imediat.

Recunoștința față de gunoieri vine odată ce conștientizăm faptul că societatea actuală se bazează pe un consumerism care a atins cote alarmante. Privind în ansamblu drumul de la extracție la producție la distribuție și apoi la gunoi, în care odată ce ai aruncat ceva, devine problema altcuiva, ne dăm seama că este un sistem nesustenabil, atât din punct de vedere al mediului, dar și economic.

 

Ce spui de ipoteza clasică conform căreia este un job care nu necesită foarte multă educație și deci nu are cum să fie foarte greu?

Este un factor foarte important al întregului sistem. Unul din lucrurile pe care le-am conștientizat și care încă mă nedumeresc este felul în care anumite tipuri de cunoștințe sunt considerate a fi mai valoroase ca altele. Educația primită în facultate este privită ca fiind mai importantă ca cea de care ai nevoie pentru a repara un motor sau a proiecta o mașină care să fie mai sigură pentru muncitori.

Spre exemplu, când operezi o mătură mecanică, ai o anumită rută pe care trebuie să o termini într-un anumit interval orar. Ei, ca să reușești să faci asta, cineva a gândit ruta aia de dinainte. Sunt mulți factori pe care trebuie să îi iei în considerare pentru a face un astfel de program: de la orarul mașinilor (luând în considerare că în NY au program alternativ de parcat pe partea stângă vs partea dreaptă a șoselei) la sensul străzilor.

Eu nu aș putea crea un astfel de program fără mult studiu în prealabil. Ai nevoie de experiență, timp, grijă și atenție ca să poți gândi un sistem eficient, care să curgă de la sine. Am auzit operatori de mături mecanice care descriu traseele în același fel în care ai putea descrie interpretarea unei opere sau a unui vin fin. Însă omul care a gândit traseul respectiv - cine îi va da lui vreodată credit?

Dacă eu nu voi mai lucra de mâine, nu știu dacă New York-ul va suferi vreun pic. Dacă gunoierii nu mai lucrează de mâine, întreg New York-ul va fi afectat. Deci a cui muncă este mai importantă? Nu spun că munca mea nu contează în cadrul academiei, însă efortul gunoierilor nu este apreciat la adevărata valoare.

 

SURSE:

Știre inspirată din:

The Atlantic: The Secret World of 'Garbagemen'

*Despre acest subiect a scris și Vice.

 

ÎNROLEAZĂ-TE  

Fii parte din schimbarea ASAP și ÎNROLEAZĂ-TE

Știri similare